Nu mă pricep eu la tehnologie, dar credeţi-mă, ştiu cînd ceva, vreo sculă mă urăşte. Iar calculatorul meu nu numai că mă urăşte, probabil că face deja planuri cum să mă stranguleze-n somn cu cablul de la maus. Păi la cîte înjurături, şuturi şi alte diverse măgării şi-a luat din partea mea, cred şi eu că ar putea să se transforme în Thing din Familia Addams.
Mda, bat cîmpii, dar ştiu ce spun: calculatorul meu a ajuns să funcţioneze cum şi cînd i se scoală. Dacă e să mă iau după vîrsta lui, e cam la pensie şi asta înseamnă că i se scoală din ce în ce mai rar. Pentru asta oi fi fiind şi eu de vină (l-am umplut cu tot felul de drăcovenii, de la playere, la filmuleţe, muzici, vreo două messengeruri, softuri de tăiat filme, softuri de lipit filme, softuri de convertit filme, jocuri şi multe-multe media împrăştiate pe temiriunde, că pentru asta e bun, dă-l dracului cu tot cu ce plăci video o fi avînd). Şi ce calculator a fost la vremea lui.. Mîndria desktopurilor, prin 2001.
Nu mă plîng, dar vreau să ştie şi lumea cu ce-mi bat capul. Nu-mi ajungea că mă enervam mai deunăzi din cauze de muncă sau din cauza imbecilităţii clasei politice cu totul care este el tot şi întreg, acum am evoluat şi mă enervez cu un calculator care merge de parcă s-ar duce şi pe care am dat un morman de bani (dacă mă citeşte amicul Dan, am belit belengherul, că de la el l-am luat).
Dar lucrurile nu au stat întotdeauna aşa.. Am avut, cîndva, un prea frumos laptop, primit cadou de la tata (care nu m-a întrebat înainte ce să-mi ia), laptop care nu era deloc prea strălucit, dar era totuşi cu vreo 2-3 generaţii mai nou ca ăsta de-l posed acum cu mii de draci pe mine. Fain laptop, avea Vista pe el şi nişte culori de te băgau în boală, dar nu puteai să instalezi nimic mai de doamne-ajută pe el că şi dădea ochii peste cap. Sau nu funcţiona. Puţini rami, placă video ioc, ce să fac cu el? Îl frecam online şi îi mai instalam cîte un joc de pe vremea lui Pazvante, ca să-mi mai treacă timpul. Joc de dinainte de 2001, da. Wolfenstein mai trebuia să pun pe laptopul ăla, că-n rest le aveam pe toate din aceeaşi generaţie.
Respectiva sculă şi-a dat pixelii peste cap după o noapte crîncenă cu vin şi cola. Şi un pahar buclucaş pe care mi l-a vărsat un amic pe tastatura laptopului (sau notebook, ce-o fi fost) i-a fost cîntec de lebădă. Nu am mai avut ce să-i fac, s-a ars ceva înăuntru, cică placa de bază. Şoc şi groază! Reparaţia mă costa o căciulă de bani, şi uite-aşa am ajuns să iau.. rîsul de desktop pe care-l chinui acum. Chiar şi aşa, uneori mă oftic că nu l-am reparat pe laptop, care acum stă prăpădit în dulap şi bîntuieşte probabil pe veşnicele plaiuri de vînătoare ale laptopurilor, înconjurat de 77 de plăci de bază virgine, numai una şi una..
Dragii moşului, mai ales ăştia care-mi sunteţi apropiaţi, ţineţi minte: ziua mea de naştere e pe 7 mai. Bine, dacă e careva de părere că un computer, mare sau mic, m-ar legumi şi mai rău decît sunt, puteţi oricînd să-mi luaţi vreo două-trei televizoare LCD, să am să pun şi-n locul ăla unde-mi place să stau cel mai mult.. În bucătărie, mă, ce dracu!
