Ca sa vezi ce farse-ti face universul... Ma trezesc astazi ca vreau sa gatesc. O zeama, un chept de pui la tigaie, un cartof taranesc, o picanterie. Ajuns acasa dup-o zi de mare angajament la munca, observ - la fel ca blonda din bancul cu Delia - ca la mine zis-ul nu merge chiar asa, nitam-nisam, si facut. Pentru ca prin frigider fluiera vantul ca prin vistieria nationala in guvernarea CDR; careva sa zica n-aveam nici macar de niciunele. "Hai la șoping, puștiule". Si ma duc.

La supermarketul de cartier mergea o singura coada. Asta... o singura casa. Mi-aleg eu cele de trebuinta, ma pun in dreptul cozii (care intre noi fie vorba era una miculina, doar vreo 3-4 oameni in fata mea) dar nu fac multi pasi acolo, pentru ca imediat in urma mea apare o babuta. Bai, deci cum sa-ti spun... mica... albita... uscata... tremurind cu doua paini si un iaurt in mana... ce sa mai, m-a coplesit o mila (sau or fi fost remuscari dupa ce la metrou am zacut pe scaun in nesimtire, intre Aviatorilor si Unirii, cu un manunchi de mosi in jurul meu?) ceva de speriat. Si ii fac semn batranei sa intre in fata mea.

La inceput nu intelegea ce mormaiam eu acolo, dar pana la urma a prins ideea. Si avea baston, dom`le... Si ce greu se misca... No, abia acum vine farsa. Ca la nici un minut dupa ce o las pe mamaie in fata mea, apare o vanzatoare la casa de alaturi si zice "poftiti si aici". Ei bine, ghiciti ce-am facut. Evident ca m-am dus eu primul. Evident ca am iesit cu pungile pe usa cu mult, mult inainte ca batrana aia, careia am crezut ca-i fac un serviciu, sa ajunga macar in dreptul casei de marcat.

Care-i dilema, in povestea asta? Pai nu stiu ce sa cred: ca Universul m-a rasplatit pentru inima-mi miloasa prin deschiderea celei de-a doua case, la timp sa ajung primul? Sau ca Universul si-a batut joc de mine, aratindu-mi mijlociul, cu explicatia ca degeaba ma chinui sa fac pe bunul samaritean? Sau pe cavalerul..

O fractiune de secunda - inainte sa ma infig la cea de-a doua casa - am vrut s-o iau de aripa pe buni si s-o indrept pe ea in partea cealalta. Cum s-ar zice, sa ma sacrific a doua oara. O fractiune de secunda, doar. Nu a mers. Imi facusem numarul pe ziua in curs, de ce sa exagerez cu faptele bune? Astept decontul ultimilor ani, si-apoi mai discutam. Sa mai zica vreun careva ca oltenii n-au spirit mercantil.

(Si mai am o dilema: icrele-alea la caserola... cumparate de la supermarket, de ce sunt de culoare roz??!!)