Daca stau acum sa judec cum mi-a calauzit familia gusturile muzicale, subliminal sau direct, ajung negresit la trei oameni care au avut o influenta definitorie asupra sunetelor ce-mi ploua in urechi tot mai rar in ultima vreme. Ca... intre noi fie vorba, nu-mi prea mai vine sa ascult muzica. Poate-am ascultat prea multa pana acum..? Poate m-am saturat de zgomot, fie el aranjat regulamentar si-acum vreau doar liniste? Se poate, dar sa nu divagam.

Cand ma gandesc la cultura mea muzicala, in familie sunt doar trei persoane pe care le pot aminti drept calauzitori. Tata, mama și bunicul din partea mamei. Toti trei cu gusturi nu prea rafinate, dar foarte bine stabilite. Si un pic surprinzatoare, cel putin in cazul tatii.

Primele muzici de care imi aduc aminte ca le-am ascultat in familie au fost cele populare. La nunti, botezuri, cununii, cumetrii, taieri de mot, daturi de grinda, aceeasi linie melodica: populara. Pe sectorul asta se stabilise maestru de ceremonii bunicu`. Stia o multime, simtea diferentele intre doua acordeoane. Avea si amici lautari printr-o multime de sate din jurul Slatinei, oameni pe care-i ajutase sau cu care chefuise pur si simplu candva. Inca mai erau lautari pe vremea aia (sfarsitul regimului) - capitalismul inca nu transformase caminele culturale in discoteci.

Bunicul era cel care dadea startul si la adunarile de familie, unde vedeam pentru intaia oara oameni care cica-mi erau rude, insa despre care nu mai auzisem in viata mea. Se aduna clanul.. si se asculta muzica populara. Cum asta se intampla undeva la tara, la aer liber, la verdeata, aveai loc sa pui in scena o chermeza sa se stie peste sapte vai. Ce se asculta? Cam asta.

Mama a fost latura soft a triunghiului in centrul caruia mi-am inceput cariera de meloman. Mama era fana Mirabela Dauer, Stefan Hrusca, Dida Dragan - si gusturile ei prindeau intreaga pleiada a cantaretilor care au facut cariera la Mamaia in primii ani inainte si dupa Revolutie. De multe ori imi aduc aminte ca-mi canta, mai ales in fascinantele seri cand se lua curentul si stateam la lumina lumanarii in bucatarie. Si-mi canta cate un Ciobanas cu trei sute de oi de adormeam de-a-mpicioarelea, cu fruntea sprijinita in tablia mesei. Mama nu s-a limitat insa la muzica "usoara". Ea a fost cea care mi-a pus in brate prima mea caseta... era "Mugur de fluier".

In Treimea mea, tata a fost cel cu cea mai mare influenta. Tata... maare figura. Cand l-am re-cunoscut prima data de meloman, asculta Boney M, ABBA si Eddy Grant. Si nu de putine ori l-am vazut la cate-o adunare de familie organizata de bunicu invartindu-se pe loc in pasi de febra Disco, desi din casetofon/magnetofon, ce-o fi fost, canta extrem de alert (?!) Ion Dolanescu. Muzica Disco a ramas in continuare o favorita, pe care-am pliat genul Funk. Si-asta pentru ca... asa-i in muzica.

Tot de la tata am prins gustul pentru un gen... care-o sa faca pre multi sa se intrebe daca nu cumva m-am lovit la cap recent. Ce sa-i faci, dom`le, asta se asculta pe-atunci la chefurile fara bunici. Protomanele. Exemple: Se marita Mona si Ospatare, Ospatare. Mai erau si altele, ceva cu "nevasta ca a mea nu are nimenea" si alte astfel de nestemate lirice. Nu-mi place sa mint, asa ca trebuie sa recunosc: nu tata mi-a bagat melodiile astea in tartacuta. Mi le-am bagat eu, tot testind diverse casete gasite prin casa, cand ai mei erau la lucru, iar eu nu eram la scoala, normal.

La urma, dar nu in ultimul rand, tata m-a indoctrinat in cel mai pur stil sovietic.. si acum sunt un fan declarat al melodiilor lautaresti. Alea vechi, nu ce canta fonfaitii de lautari-manelisti de astazi. Am si vreo doua piese, una Grea (nu este indicata domnisoarelor, nici doamnelor), alta Usoara. Vorba unor baieti cu pantalonii-n vine (asa e moda hip-hop, nu insinuez nimic), hauditie placuta, praleo!

-----
Nota: am uitat sa spun ca si astazi ascult cu mare placere cate ceva din gusturile cu care m-au lansat pe orbita vietii ai mei. Si nu-mi pare rau. Cu o singura exceptie... Tata m-a terorizat cativa ani cu niste colinde. Ii placeau lui in mod special, ce puteam spune. Erau colindele clasice englezesti, alde Silent Night etc. M-a pus sa le invat... si nu ar fi fost cine stie ce, dar dupa cateva zile de ascultat aceleasi vorbe-n anglosaxona, mi-a pierit tot cheful. Unde mai pui ca si instalatia de lumini de pe brad biziia exact aceleasi piese? Slava Domnului ca nu am tampit atunci. Din acel moment nu l-am mai suportat pe Hrusca. Pen`ca putea si el sa-i placa lui taica-miu, iar eu sa nu ma mai canonesc cu tot felul de dracii in engleza, invatate dupa ureche.

Si iata ca am raspuns unei lepse primita cu onoare de la conu` Pantacruel. Eu o indrept spre o Femeie Simpla si spre un Amorf prin definitie. Sa ne traim!