Varianta românească a lui Chuck Norris cred că este Sergiu Nicolaescu. În memoria colectivă a cinefililor mioritici, replicile din zecile de filme în care Sergiu a făcut de toate sînt bine fixate în creier. Bag mîna-n foc că jumătate dintre românii cu drept de vot au spus cel puţin o dată în viaţă "Un fleac! M-au ciuruit." Iar filmele-s povestite mereu cu zâmbetul pe buze, chit că la final comisaru' dă ortu' popii. Sau ne subjugă turcii. Rîdem, glumim, dar... uite că filmele-astea nu-s chiar de rîs.

Am dat azi, din întîmplare, peste unul dintre topurile iMDB - Cele mai bune 50 de filme de război din toate timpurile. Şi n-o să vă vină să credeţi: "Mihai Viteazul" e clasat pe poziţia a şaptea! Da, dom'le, Mişu Tupeistu, alături de alde fraţii Buzeşti (Florin Piersic, cel mai june prim!), Selim, boşorogul de Sinan Paşa, enervantul Andrei Bathory şi metrosexualul Sigismund iau faţa unor filme mult mai titrate: Saving Private Ryan e pe poziţia a noua, The Great Dictator e pe 12, Full Metal Jacket (wtf?!) e pe 17, Braveheart pe 21, Ran al lui Kurosawa e pe 24, Platoon pe 28, All quiet on the western front e pe 42! Şi din cîte am citit la explicaţii, topul a fost făcut după nişte criterii serioase (chiar dacă bazate pe voturile iuzărilor de iMDB)!

LATER EDIT: Deci "Mihai Viteazul" e o adevărată capodoperă! Am fost informat de o amică: filmul e şi în top 50ul celor mai bune filme biografice.. Pe locul 4, imediat după Lawrence of Arabia. Get the fuck outta here!!

Vă spun fără să exagerez, mi-a picat faţa. Să mai zică cineva că pe vremuri nu se făcea cinematografie. Cred că asta ar fi soluţia pentru revigorarea cinematografiei româneşti - şi să scăpăm de obişnuinţa de-a face pelicule cu şi despre nasolia românească ante şi post decembrie '89. Şi anume să-l clonăm pe Nicolaescu.

Sunt două feluri de oameni pe lumea asta. Cei normali şi cei care au cîini în casă. Dădeam ieri o tură prin parcul "Titănel". Am văzut o copilă de 3-4 ani ţinînd în lesă un labrador. Mare era jigodia. Pentru aşa-zisul posesor de la capătul lesei, cîinele era mare. Mă gîndeam.. ce se va întîmpla dacă jigodia o ia razna? Dacă vrea să se mîrlească cu o femelă diversă în capătul celălalt al parcului? Sau ce se va întîmpla dacă lîngă labradorul nostru apare din senin un maidanez pus pe rele? Răspunsul e: ne doare-n cur.

Toată lumea care şi-a luat un cîine drept animal de casă îl ţine în preajmă ca pe o bijuterie. "Cuţu, cuţu, cu ce te ajut?" sau şi mai şi... sunt indivizii care îi cresc pentru apărare. Javrele nu sunt deloc maidaneze. Vezi un pitbull, un rottweiler. "Aia", micii nemernici, nu-s dresaţi pentru a aduce joarde de la 10 metri distanţă. Vreau să zic atît: mînca-v-ar de boaşe căţeii cu care vă lăudaţi seara la prietenii din faţa blocului! Animalele astea nu sunt învăţate să stea în apartament. Nici nu pot, pentru că stăpînii îi tot cară p-afară! Acolo unde aleargă oameni de treabă cum ar fi eu.

Vreţi animale în apartament, luaţi un hamster. Sau un papagal. Vreţi cîini.. Îi ţineţi acolo? Staţi voi calmi, alături de eei tîmpiţi şi voi. De-aia-s javrele aşa războinice. Fie că e vorba de un prăpădit de pechinez: cîinii fac urît pentru că stăpînii sunt nişte dobitoace. La cap. Iar pentru doamne am o vorba care apartine unui holtei la vreo 60 de ani: "fă, cîinele ăla nu fute, doar latră!"

Bună ziua, mă numesc Paul Cristian Dimulescu şi sînt dependent de brînză. Şi roşii. Sau invers. Nu ştiu ce s-a întîmplat, cert este că în ultimele cîteva săptămîni dieta mea s-a rezumat la aceste două alimente. Mîncam cîte un kilogram de roşii plus cîteva sute de grame de brînză o dată la două zile. În rest, nu mîncam deloc. Sau mîncam.. ba o bere, ba un mic, ba nişte sărăţele să zicem. Aşa ca, antreu, căci păcătosul gînd tot la o roşie ş-un cub de brînzică visa. Aşa le-nfrăţeam, mai ceva ca echipele de fotbal pe vremea Pactului de la Varşovia: o felie de roşie cu un cub de 1x0,5x0,5 cm de brînză. Şi mîncam văzînd cu ochii, iartă-mi Doamne cele gînduri necurate ce-mi treceau prin biluţă cînd vedeam cum se scurge cîte-un strop de mijloc de roşie.. Ştiţi voi, partea aia care nu e cărnoasă şi care de regulă se prăbuşeşte de pe felia de roşie cînd mănînci cu furculiţa.

Vasta-mi experienţă-n domeniu mi-a dat prilejul să pot face un top al brînzei. Roşiile trebuie să fie doar coapte bine (cînd mergeţi să le alegeţi, nu le luaţi pe cele care-s prea tari, că riscaţi să fie şi verzi),cu ţugui dedesubt şi parfumate. În cazul brînzei, ei bine, este vorba despre ceva mai complicat. În primul rînd să o luaţi dintr-o piaţă, "de la ţărani". Ca să puteţi gusta dinainte. Apoi, să nu fie prea sărată. În funcţie de animal, să fie de oaie, de bivoliţă, de capră, de vacă. În funcţie de tehnica de producţie, să fie de burduf, frămîntată (nu ştiţi ce-i asta, aşa-i? Marfă de contrabandă, cam ca prazul la olteni. Am un amic ce poate face rost de frămîntată - nu-i dau numele, să moară Fiscul de ciudă), telemea, feta. Şi-n rest... Dacă mă întrebaţi de capacitatea calorică sau de indicaţiile medicilor, n-am ce vă spune.

Dar recunosc, roşiile cu brînză sunt printre cea mai bună mîncare inventată vreodată de om.

Traim niste vremuri memorabile!! Mai ales eu - si-am sa va explic de ce.

Dupa ce m-am lasat de fotbal, ma las si de politica. Ce s-a intamplat la alegerile europarlamentare m-a scarbit ireversibil. Toate marile partide au furat; unii au fost mai indemanatici si au iesit mai bine dupa scrutin, altii au iesit sa dea cu gura. Becali si Vadim plus Elena Basescu ne reprezinta ei stiu pe cine (pe ultrasii de la Steaua, baietii de la Balaceanca si, eventual, pe Dan Armeanca si Bursuc), seful statului seamana panica intre sepepisti ducandu-se sa sarbatoreasca victoria aleia mici langa balta, pe malu` Herastraului ("marinar, nu zic, da` mai stii cum aluneca pe vreun prezervativ aruncat aiurea de vreun cuplu ecologist, dornic de iubire in natura?!"), firmele de transport si-au facut norma pe tot anul inchiriind microbuzele pe neve catre diverse grupuri de "turisti", iar 70% dintre romani au stat acasa, la mici, bere si poate o verificare la motoru` masinii, cu nea Vasile de la 3, ca e expertul palierului in materie de mecanici auto. Nici eu n-am votat - nu ca n-as fi avut pe cine, dar daca nu m-a platit nimeni.. ce, sunt mai prost ca altii?!

Pe urma, am gatit acum cateva zile o minunatie de mancare de cartofi de statea mata-n coada. Mâtza, bre, pisica! Mi-a luat cinci ore pana sa tai cartofii cubulete, pana sa imi dau seama ca intai se caleste ceapa, cu ardeiul gras si ceva costita afumata, plus morcovii, in ulei un strop, apoi stins cu apa si acoperit sa se-nabuse, am aruncat in tot scandalul asta si un muschiulet de porc, condimente ca la turci (am uitat sarea, dar oricum nu e prea sanatoasa - las` ca-si pune fiecare cata-i trebuie, am iodata, sa nu iasa copiii retardati doamne iarta-ma). Si cu o gogonea si-un castravete murat.. Nici la restaurantu` Bufnita, sau la carciuma cu Tricolor din Sibiu nu se manca asa de bine!

Tot la capitolul casnice, saptamana trecuta am fost consemnat in cazarma, la spalat geamuri, dat cu mopu`, frecat podele, sters praful si altele. N-am mai vazut atata praf in ochi de cand m-a pus dracu sa ma plimb in vreme de vijelie pe-o plaja din Grecia, in 2002. Ma amuza faptul ca acum, dupa vreo patru zile, nu se vede nicio diferenta fata de cum era inainte. Lenesul mai mult alearga, hotul mai mult pagubeste, vorba vorbei.

Si-am ajuns saturat si de HBO, cinema la ta-so si la ma-sa acasa, nu la mine... Cred ca am vazut de vreo 5 sau 6 ori "Vreau sa fiu mare", celebrul hit al anilor `80 cu Tom Hanks. Si "Cei trei muschetari", varianta Disney. Careva sa zica.. HBO e-n criza si-mi difuzeaza filme de acum 20 de ani?! Iar eu pentru asta platesc?! Astept seria Rambo si American Ninja. Iar daca in loc de concertul Rihanna din 2006 or sa-mi dea "Dansez pentru tine", nu vad de ce nu si-ar mai schimba numele in ProTV 2. Mai stilat, ca nu ar mai exista stirile de la ora 5. Va intrebati ce-i in mintea mea de ma uit pe HBO. Nene, am zis sa fiu si eu cinstit. Sa nu fur filme de pe net. Dar ai cu cine?! Ei au cu cine, recte cui sa vanda gogosi - pielea ursului din padure, ca romanii-s prosti: intai platesc s-apoi isi pun intrebari. In surdina.

Vremuri memorabile, pentru ca mi-am scos de la inima toti oamenii politici (vedea-i-as la lumina lumanarii), mi s-a scarbit de HBO (prin anii 90, cand aparusera primele televiziuni prin cablu, eram innebunit - si-am pastrat si-acum o nostalgie pentru zilele acelea cand nu ma dezlipeam din fata televizorului. Poate si pentru ca mancam bataie pentru temele nefacute cand se-ntorceau ai mei acasa..) si l-am scos si pe-asta de la inima ("supermega filmul cu Lindsay Lohan?! Pai pe tuta aia mi-o prezinti tu drept supervedeta?!"). Dar sunt mandru ca-mi pot agata inc-o medalie la panoplie, pentru talentele culinare dovedite si testate nu numai de mine, ci de multi altii care au ramas in viata si bine-mersi dupa momentul primei linguri indesate cu teama-ntre falci.

Sa mancam bine!

Daca nu ma pot lasa de tigari, ma las de microbism. Dezamagirea suferita dupa infrangerea lui Dinamo de catre brasoveni si ratarea titlului de campioana.. The horror, vorba lui Marlon Brando. Gata, nu mai pot, vreau sa ma las de microbism. Sufar ca prostu` la fiecare infrangere a echipei favorite, sufar mai ceva ca dupa o fusta. Nu mai dorm noaptea, am cosmaruri cu ochii deschisi, am ajuns bataia de joc a rivalilor, pentru ce? Pentru niste curv papagali care alearga dupa o minge si-s platiti sume imense, ajung vedete si idoli pentru pustime, iar pe teren iau lucrurile ad labam si se fac de panarama?! Halal. Mi-a ajuns, mai da-i in ma-sa. M-am saturat de liga lu` Mitica, o sa ma apuc sa ma uit la, nu stiu, rugbi. Sau wrestling: macar acolo se stie de la bun inceput ca meciurile-s regizate.

In ultimii ani, pasiunea pentru fotbal s-a tot redus. Ultimele intamplari au estompat-o definitiv. (****aici intra multe injuraturi****) de nenorociti care-si spun fotbalisti! Eroii sulii..

Pe vremuri, eram innebunit. Ultras. Ajungeam sa ma iau la bataie cu amicii, cu rudele: toti ai mei sunt juveti. Mergeam la meciuri ba in deplasare, ba pe Stefan cel Mare. Mereu pregatit sa dau cu o piatra dupa galeria alorlalti, mereu pregatit sa o iau la fuga daca dadea jandarmeria cu pulanu-n noi. Prin Sibiu ma plimbam iarna de iarna cu fularul alb-rosu tras pe fata, provocator. Mi-am gaurit mana in gardul de sarma ghimpata de pe zidul care inconjoara complexul Dinamo, m-am injurat cu jandarmii, mi-am luat suturi pe spinare si pulane peste cur, am intrat in gura lumii ca umblam la bustul gol, c-o mana plina de sange prin curtea stadionului, inainte de meci ("uite-l p-ala, frate, a gresit vena!"), am baut sute de beri inainte, in timpul si dupa meciuri.. pentru ce? Pentru pasiunea confruntarii? Du-te, dom-ne, de-aici. Pasiunea cui? A fotbalistilor pentru fite, tute, carciumi, masini smechere, blaturi?! Aoleu, ca-mi vine sa-i spanzur de oute fix pe instalatia de nocturna..

Gata, eu m-am lasat.